17. Poate crestinul ortodox sa creada în reîncarnare?

         Credinta în reîncarnare, proprie civilizatiilor extrem - orientale, afirma ideea ca dupa moarte sufletul omului se reîntrupeaza ( reîncarneaza) într-un alt trup pentru a începe o viata noua. Asadar, conform acestei credinte, omul are mai multe vieti, cu trup si chiar sex diferit, cu alte profesii si stari sufletesti. Aceasta credinta are si o forma denaturata care afirma ca în celelalte vieti omul poate lua trup de animale, de pasari, sau ca se poate reîncarna în pomi sau plante, ceea ce duce la o degradare totala a fiintei umane, pâna la desfiintare.

         Pentru început trebuie spus ca aceasta idee este total straina de învatatura crestina ; nu o gasim nicaieri în Sfânta Scriptura ori în scrierile Sfintilor Parinti.

         Crestinismul se bazeaza pe înviere si pe judecata. Învierea Mântuitorului Hristos este temelie si chezasie a învierii noastre. Astfel, sf. Apostol Pavel spune : «  daca Hristos n-a înviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica si credinta voastra » ( I Cor. 15, 14) . Din Sfânta Scriptura reiese clar ca dupa moarte sufletele merg în rai sau în iad si ca nu se reîntrupeaza în alte trupuri. Ïn Vechiul Testament, în cartea Ecleziast gasim ca «  pulberea se întoarce în pamânt, cum a fost, iar sufletul se întoarce la Dumnezeu care l-a dat » ( Ecleziast 12, 7). Ïn Noul Testament, Iisus spune si mai limpede : « si a murit saracul si a fost dus de îngeri în sânul lui Avraam. Si a murit bogatul si a fost înmormântat. Si în iad, ridicându-si ochii, fiind în  chinuri, el a vazut de departe pe Avraam si pe Lazar în sânul lui » ( Luca 16, 22-23).  Mântuitorul vorbeste despre mergerea sufletelor în rai sau în iad si atunci când iarta pe tâlharul ce s-a pocait pe cruce . Când acesta îl roaga pe Iisus : « pomeneste-ma Doamne, când vei veni în împaratia Ta », Mântuitorul i-a raspuns : « adevarat graiesc tie , astazi vei fi cu Mine în rai » ( Luca 23, 42-43).

        Apoi Biblia si Mântuitorul nu vorbesc de mai multe vieti, ci de una singura, ca dar al lui Dumnezeu, la sfârsitul careia urmeaza judecata. Dupa învatatura crestina, exista doua judecati : cea particulara, care se face sufletului imediat dupa moarte, si cea universala ( generala), care va avea loc la învierea mortilor, când se va judeca atât sufletul cât si trupul înviat si transfigurat.  Despre prima judecata vorbeste clar sf. Apostol Pavel : « si precum este rânduit oamenilor odata sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata… » (Evrei 9, 27).  Despre a doua judecata, afirmata cu tarie de Însusi Mântuitorul, gasim detalii în capitolul 25  al Evangheliei dupa Matei : aceasta se va face când Mântuitorul va veni întru slava, însotit de sfintii îngeri si se vor aduna înaintea lor toate neamurile. Criteriul de judecata vor fi faptele bune sau rele savârsite într-o singura viata si nu în mai multe, iar aceste fapte vor aduce osânda vesnica ( comuniunea cu diavolul si sufletele oamenilor rai) ori viata vesnica fericita în comuniune cu Dumenzeu, îngerii buni si sfintii. ( Matei 25, 31- 46).

         Biblia ne spune apoi ca trupul este deosebit de important pentru mântuirea omului, fiind « templu al Duhului Sfânt », primit la botez si de ale carui roade ne învrednicim si atunci când primim celelalte Sfinte Taine. ( I Corinteni 6, 19). Trupul nu este lasat prada distrugerii totale prin moarte, ci el este destinat învierii, când se va uni cu sufletul pentru a raspunde împreuna de faptele savârsite si a se bucura de pedeapsa sau fericirea vesnica. ( din aceste motive în crestinism nu este acceptata incinerarea trupurilor* !!! )

         Mântuitorul, vorbind despre puterea Sa dumnezeiasca, spune : «  nu va mirati de aceasta, caci vine ceasul în care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi cei ce au facut cele bune spre învierea vietii, iar cei ce au facut cele rele spre învierea osândei » (Ioan 5, 28-29). Din toate acestea reiese ca trupul este partas la înviere si judecata, cum si la fericirea ori osânda ce urmeaza acesteia. De aici si întrebarea fireasca : daca trupurile vor învia si vor participa la judecata, cu care din aceste trupuri se va uni sufletul si de care fapte va raspunde, daca admitem reîncarnarea ?

         Reîncarnarea nu este admisa în crestinism si pentru faptul ca ea înlatura responsabilitatea morala ; ea este un îndemn si o justificare comoda a vietii imorale. Reîncarnarea încurajaza lasitatea morala.Cum avem libertatea vointei, raspundem de faptele noastre si cu sufletul, si cu trupul.

         Deci reîncarnarea nu se justifica pentru un crestin ; a admite reîncarnarea înseamna sa dispretuiesti (neglijezi) învatatura Mântuitorului. Nu poti sa  fii crestin si în acelasi timp si  budist ori hinduist .