16. Cinstirea sfintelor moaste

  

                În legatura cu cinstirea sfintilor sta si cinstirea sfintelor moaste. Sfintele moaste sunt ramasite pamântesti din trupurile sfintilor, pe carîn viata pot fi considerate sfinte moaste. Dupa botez, toti crestinii sunt purtatori ai harului Duhului Sfânt. De aceea sf. Apostol Pavel socoteste trupul omului drept « templu al Duhului Sfânt » (I Cor. 6, 19). Sfintii nu au rupt legatura cu trupul în care s-au sfintit si care s-a sfintit el însusi, primind puteri deosebite, ce s-au manifestat în minuni vazute de oameni. Faptele minunate pe care oamenii le-au constatat în urma atingerii trupurilor sau obiectelor sfintilor, i-au determinat pe crestini sa cinsteasca moastele sfintilor, constienti ca astfel îl cinstesc pe Dumnezeu, prin a carui putere moastele nu mai sunt simple oseminte.( IV Regi 13,21 ;Luca 8, 43-44 ; Mat. 14,36 ; 9,21 ; Fapt. Ap. 19, 11-12)

                Învrednicind de nestricaciune trupurile unor sfinti si înzestrându-le cu darul facerii de minuni, Dumnezeu ne arata ca moastele sfintilor trebuie cinstite. Faptul ca ele s-au pastrat nestricându-se, dar si puterea nlor facatoare de minuni, sunt motivele pentru care Biserica a învatat si a practicat cinstirea sfintelor moaste.  Sfântul Ioan Gura de Aur, Ambrozie de Milan, fericitul Augustin (si multi altii) vorbesc despre cinstirea sfintelor moaste si de minunile ce s-au facut prin ele.

                Una din marturiile cele mai vechi despre cinstirea lor, o gasim într-o epistola a Bisericii din Smirna, în legatura cu martiriul Sf. Policarp (+ 166) : « Noi am strâns osemintele lui ca un odor mai scump decât aurul si decât pietrele scumpe si le-am asezat unde se cuvine ; aici ne vom aduna cu bucurie si Domnul ne va da noua sa sarbatorim ziua nasterii sale celei martirice, spre amintirea biruintelor sale si spre înaltarea altor luptatori ». Fericitul Ieronim (347-420) în epistola catre preotul Ruperius, spune : « cinstim moastele mucenicilor ca sa adoram dumnezeieste pe Cel ai carui ucenici sunt si cinstim pe slujitori în asa fel încât cinstirea lor sa treaca asupra Stapânului, care a zis : « Cel ce va primeste pe voi, pe Mine ma primeste ».

                Sinodul VII ecumenic a hotarât excomunicarea si depunerea din cler a celor ce nu cinstesc sfintele moaste recunoscute ca autentice.

                Protestantii aduc numeroase obiectiuni împotriva cinstirii sfintelor moaste, spunând ca cinstirea lor este idolatrie. Dar cinstirea data sfintelor moaste este în strânsa relatie cu cinstirea sfântului caruia ele îi apartin. Asadar, cinstindu-le, noi nu cinstim ramasitele trupesti izolate, pe care le-am idolatriza, ci cinstim pe cei carora ele au apartinut. Este vorba deci de o cinstire prin relatia pe care ele o au cu fiinta carora ele au apartinut si ale carei ramasite sunt.

e Dumnezeu le-a învrednicit de nestricaciune. Si îmbracamintea ori alte obiecte ramase de la sfinti, de care ei s-au folosit