15. Cinstirea sfintilor

  

Conform învataturii Bisericii noastre, acei crestini (sau persoane alese din Vechiul Testament) care în timpul vietii pamântesti au fost pilde desavârsite de viata religioasa si morala si care dupa trecerea la cele vesnice duc o viata fericita în cer trebuie sa se bucure de cinstire din partea noastra. Aceasta cinstire se manifesta prin sarbatorile ce le sunt consacrate, prin bisericile ce sunt ridicate în memoria lor, prin preamarirea vietii si faptelor lor, prin slujbele rânduite spre pomenirea lor, prin venerarea moastelor si icoanelor lor si prin rugaciunile adresate lor.

                Aceste persoane, împreuna cu îngerii, formeaza ceata sfintilor, dintre care cea mai vrednicca de cinstire este Maria, Maica Domnului, careia Biserica îi da un cult de preacinstire sau supravenerare (« iperdulia »). Desigur, nu trebuie sa confundam cinstirea pe care o dam sfintilor, cu cinstirea pe care o dam lui Dumnezeu. Cinstirea ce I se cuvine lui Dumnezeu se numeste adorare (« latria »), cea adresata sfintilor se numeste venerare (« dulia »), iar cea data Sfintei Fecioare Maria se numeste supravenerare sau preacinstire, cum am vazut mai sus.

                Adorarea este o cinstire absoluta ce se cuvine numai lui Dumnezeu, izvorul întregii existente, Creatorul, Proniatorul si Binefacatorul nostru. Prin adorare noi exprimam dependenata si supunerea totala fata de Dumnezeu, iar prin venerare ( o cinstire relativa) noi cinstim pe sfinti pentru vrednicia lor.  Cinstind pe sfinti, cinstim indirect pe Dumnezeu, care a dat acestora harul Sau. Pe îngeri îi cinstim pentru ca sunt « duhuri slujitoare » si soli ai lui Dumnezeu catre noi, ajuntându-ne în drumul spre mântuire. Sfintii duc o viata constienta, caci prin harul lui Dumnezeu cunosc nevoile celor de pe Pamânt, se bucura când acestia se pocaiesc si se întristeaza când acestia persevereaza în rau, în pacat.

                De ce-i cinstim pe sfinti ?

  1. Sfintii sunt oameni care înca în viata lor pamânteasca au bineplacut lui Dumnezeu, iar dupa moarte au fost învredniciti sa se bucure d eo parte din fericirea vesnica, pe care o vor primi în mod deplin numai dupa judecata de apoi. Pentru viata lor virtuoasa, pentru suferintele îndurate pentru Hristos, pentru dragostea lor fata de oameni si Dumnezeu, ei sunt numiti în Biblie « prieteni ai lui Dumnezeu » ( Ioan 15, 14 ), « casnici » ai lui Dumnezeu (Efeseni 2,19) ori « judecatori ai lumii » (Matei 19,28). Înca din viata pamânteasca sfintii au fost înzestrati de Dumnezeu cu anumite daruri, fapt pentru care oamenii le-au dat o cinste deosebita. Ex. : sfântul Pavel, dupa vindecarile facute, s-a bucurat de o cinste deosebita din partea locuitorilor insulei Malta (Fapte 28,9) ; în V.Testament, proorocul Ilie era venerat pentru minunile facute, la fel si Elisei (3 Regi 18,7 ; 4 Regi 9,15).
  2. Atât în viata, cât si dupa moarte, sfintii se roaga pentru oameni, atât pentru cei vii, cât si pentru cei morti. Cunoscând nevoile celor ce sunt în viata, ascultând rugaciunile celor vii, sfintii intervin pe lpanga Dumnezeu pentru ca cererile lor sa fie împlinite. Sfântul Pavel ne îndeamna « sa facem cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii…caci aceasta este lucru bun si primit înaintea lui Dumnezeu…( I Timotei 2, 1-3) iar Sf. Iacov ne încredinteaza « …ca mult poate rugaciunea staruitoare a celui drept » (Iacov 5, 16)
  3. In viata pamânteasca sfintii s-au straduit sa întrupeze în persoana lor sfintenia lui Iisus Hristos, devenind urmatorii sau imitatorii Lui. De aceea ei sunt pentru noi exemple de urmat. Sf. Pavel scria corintenilor : « fiti urmatori mie, precum si eu sunt lui Hristos » (I Cor. 11,1). Sf. Ioan Gura de Aur dadea mereu exemplul sfintilor, îndemnând pe crestini sa le urmeze pilda, caci cel mai bun fel de a-i cinsti pe sfinti este imitarea lor. Fer. Augustin îndemna deasemenea la imitarea sfintilor, a mucenicilor, a fecioarelor, a vaduvelor.

Pentru toate aceste motive, sfintii merita cinstire din partea noastra, iar prin cinstirea lor, noi Îl preamarim pe acela ce i-a facut vase alese ale sfinteniei.

 

                Sinodul VII Ecumenic a hotarât pe temeiul practicii vechi a Bisericii cinstirea Nascatoarei de Dumnezeu, a îngerilor, a apostolilor, a proorocilor, a martirilor si a tuturor purtatorilor de Dumnezeu. Acelasi sinod a hotarât ca cei ce nu recunosc vrednicia sfintilor si nu-i cinstesc si nici nu fac rugaciuni catre ei, sa fie anatema.

                Protestantii resping cultul sfintilor, negând posibilitatea acestora de a mijloci pentru noi. Pe baza textului din I Timotei 2, 5 ( « Pentru ca Unul este Dumnezeu, unul si Mijlocitorul între Dumnezeu si oameni, omul Iisus Hristos »), ei sustin ca nimeni altcineva nu poate mijloci la Dumnezeu pentru mântuirea noastra. Însa în acest text e vorba de mijlocitorul împacarii dintre om si Dumnezeu, de omul- Dumnezeu Iisus Hristos, Care prin jertfa sa l-a rascumparat pe om, l-a împacat pe om cu Dumnezeu, savârsind astfel mântuirea obiectiva a omenirii. Mântuirea subiectiva trebuie sa si-o însuseasca fiecare crestin, în mod personal, prin credinta si fapte bune, prin colaborarea cu harul divin ce-l primim prin Sfintele Taine si prin mijlocirile si rugaciunile sfintilor.

                Deci să ne pocăim de păcate, să imităm pe sfinţi, să ducem viaţă curată şi să le cerem întotdeauna ajutorul prin această scurtă rugăciune: "Toţi Sfinţii, rugaţi-vă lui Dumnezeu pentru noi!"

 

                Stiati ca :

 

  • Vietile si minunile tuturor sfintilor praznuiti de Biserica Ortodoxa în cele 12 luni ale anului sunt cuprinse în colectia « Vietile sfintilor » (12 volume) ?
  • Scriitorii vietilor de sfinti se numesc « aghiografi » ?