13. Despre Sarbatoarea Sfintelor Pasti

          Pastele este cea mai mare sărbatoare creştină. Durează trei zile şi comemorează Învierea din morţi a lui Iisus Hristos. Sărbatoarea este precedată de un post de şapte săptămâni, în ultima dintre ele comemorându-se Cina cea de Taină, vinderea lui Hristos, patimile şi moartea Sa pe cruce. Alături de duminică şi de ziua Cincizecimii ( Rusaliile sau Pogorârea Duhului Sfânt), Paştele este cea mai veche sărbatoare creştină.

          În primele secole creştine, la Paşte erau botezaţi catehumenii ( cei care fuseseră iniţiaţi înainte în învăţătura creştină) care rămâneau apoi îmbrăcaţi timp de o săptamână în hainele albe din ziua botezului, motiv pentru care săptămâna de după Paşte a fost numită Săptămâna luminată. Astăzi, de Paşte, creştinii ortodocşi  se împărtăşesc în număr mare, după ce au postit şi s-au spovedit înainte.

           Evreii comemorau şi  comemorează de Paşte ieşirea din robia egipteană şi traversarea Mării Roşii ; ei serbează Paştele în fiecare 14 nisan din calendarul lor lunar, dată care coincide cu echinocţiul de primăvară în calendarul lor. În anul 33 Paştele evreilor a coincis cu patimile, moartea şi Învierea lui Hristos. Din acest motiv ziua Învierii – trecerea firii umane de la moarte la viaţă, din robia păcatului în împărăţia harului – s-a numit şi în creştinism Paşte.

 

De ce Paştele nu e serbat de toti creştinii în aceeaşi zi ?

 

            Învierea lui Hristos a fost serbată mereu de creştini, dar nu întotdeauna în aceeaşi zi. În Asia Mică şi Siria se serba mai întâi Paştele Crucii ( 14 nisan) iar după două zile Paştele Învierii, potrivit unei tradiţii rămase de la sfântul Ioan Evanghelistul ; în Egipt, Grecia, Palestina şi în Occident se serba Paştele Crucii în vinerea cea mai apropiată de 14 nisan, iar Paştile Învierii în duminica cea mai apropiată de acelaşi 14 nisan. În Galia unii creştini serbau Paştele la 25, respectiv 27 martie. Paştele Crucii era zi de doliu, Paştele Învierii – de bucurie.

            LaSinodul I Ecumenic ( Niceea, 325) s-a uniformizat data sărbătoririi. Paştele urma să se serbeze în cadrul calendarului solar în vigoare în Imperiul roman începând din 46 î. Hr. – calendarul iulian, stabilit de Sosigene la ordinul lui Iuliu Cezar. Potrivit hotărârii sinodului I ecumenic, Paştele trebuia serbat în prima duminică după luna plină, după echinoctiul de primăvară. Dacă data calculată coincidea cu Paştele evreilor, Paştele creştin se amâna cu o saptamână. Paştele urma să cadă între 22 martie şi 25 aprilie, iar episcopul Alexandriei Egiptului urma să comunice celorlalte scaune episcopale data sărbatorii. Însă calendarul iulian rămânea în urma faţă de anul astronomic cu 11 minute şi 14 secunde în fiecare an, ceea ce însemna că la fiecare 128 de ani anul calendaristic rămânea în urmă cu o zi faţă de anul astronomic. În Evul Mediu învăţaţii bizantini şi apuseni au făcut propuneri pentru actualizarea calendarului.

             La 24 februarie 1582 papa Grigorie al XIII-lea a anunţat îndreptarea calendarului : au fost suprimate 10 zile( 5- 14 octombrie), restabilindu-se echinoctiul de primăvară la 21 martie, când e lună plină, aşa cum se stabilise şi la sinodul I ecumenic.

           Treptat, toate statele occidentale au adoptat calendarul gregorian. Tările din estul Europei (majoritar ortodoxe) au adoptat calendarul îndreptat după primul război mondial. Bisericile ortodoxe au hotărât îndreptarea calendarului la Constantinopol în anul 1923, când au fost suprimate 13 zile ( decalajul de atunci dintre calendarul iulian şi anul astronomic), ziua de 1 octombrie devenind 14 octombrie. Biserica Ortodoxa Română a adoptat calendarul îndreptat în anul 1924 (statul îl adoptase în 1919). Biserica rusă, cea sârbă, patriarhia Ierusalimului şi Muntele Athos ( cu excepţia manăstirii Vatoped) nu au adoptat calendarul îndreptat. Ïn unele din Bisericile care au adoptat noul calendar, au apărut mişcari schismatice care l-au refuzat ( « stiliştii » sau « biserica de rit vechi »).

            Pentru a nu se ajunge la o schismă ireparabilă în cadrul Bisericilor ortodoxe, în 1948, la Moscova, s-a decis ca aceste Biserici să prăznuiască Pastele după calendarul iulian până vor accepta de comun acord o altă dată. Problema uniformizării calendarului se află pe agenda de lucru a teologilor ortodocsi. Până la stabilirea unei date comune, creştinii romano- catolici şi protestanţi serbează Paştele în cadrul calendarului gregorian, în timp ce ortodocşlii în cadrul calendarului iulian.

            Ca semn al bucuriei pascale şi al credinţei în Învierea lui Hristos, precum şi al nădejdii în învierea noastră, din noaptea de Paste şi până la Înălţare crestinii se salută cu formula «  Hristos a înviat ! » la care se răspunde « Adevărat a înviat ! ».