12. Cum si de ce facem semnul crucii

        Cuvântul « cruce » vine din latinescul « crux, crucis », provenit si el din două cuvinte sanscrite : « cram » ( a chinui) sau  « icram » ( a încovoia, a strâmba). Denumirea obiectului era în legătură cu modul său de utilizare, căci initial crucea a fost folosită în Orient ca obiect de tortură. Mai întâi ca un stâlp obisnuit, apoi ca un stâlp cu o bară transversală la capătul superior, crucea a fost folosită ca obiect de tortură de fenicieni în Cartagina, apoi de către romani în Palestina după anul 63 î Hr. Romanii torturau si executau pe cruce hotii, sclavii, tâlharii si pe cei care nu erau cetăteni romani. Cei care erau răstigniti erau considerati blestemati.

         În antichitate, crucea era si un simbol religios. La babilonieni crucea era semnul regalitătii si al celor patru vânturi care aduceau ploaia si fertilitatea ; pentru egipteni, crucea era simbolul vietii si al soarelui. Pentru evrei în antichitate, crucea era semn al binecuvântării si al vindecării. În istoria biblică crucea era semn de putere si biruintă,  ori semn al scăpării de moarte.

         Pentru că  Iisus Hristos, Mielul lui Dumnezeu ( Ioan I, 29) S-a jertfit pe cruce pentru răscumpărarea lumii din păcat si din moarte, crucea a devenit altarul pe care si-a vărsat sângele Fiul lui Dumezeu. După răstignirea Mântuitorului Iisus Hristos, sfânta Cruce  este cinstită de toti crestinii ca semn al jertfei lui Hristos,  al iubirii lui Dumnezeu pentru lume, al biruintei asupra mortii si al învierii din morti. Împăratul Constantin cel Mare a interzis răstignirea pe cruce în anul 313 în urma unei revelatii divine.

         Crucea este si semn al binecuvântării : la înmultirea pâinilor ori la Cina cea de Taină, Iisus a binecuvântat făcând semnul Crucii. Crestinii si-au făcut dintotdeauna semnul Crucii. Cea mai veche mărturie în acest sens o avem de la Justin Martirul si Filozoful ( 160 d. Hr.).

         Crestinii îsi fac semnul Crucii când ies din casă, când intră si ies din biserică, înainte si după masă, la începutul unor lucrări, în timpul rugăciunilor, îsi binecuvintează perna pe care se culcă cu semnul Crucii, si în general mediul unde trăiesc, etc. Făcând semnul Crucii, mărturisim credinta în Sfânta Treime si în lucrarea ei mântuitoare. Cele  trei degete unite simbolizează unitatea de fiintă a celor trei persoane divine : Tatăl, Fiul si Sfântul Duh ; degetul inelar si cel mic,  lipite de podul palmei, semnifică cele două firi ale Mântuitorului – divină si umană – unite într-o singură persoană ; cuvântul « Amin » care se rosteste în finalul formulei «  În numele Tatălui (mâna la frunte) si al Fiului (mâna la piept) si al Sfântului Duh (mâna la  umărul drept apoi la stângul ), Amin. », semnifică «  asa să fie ».

            A face semnul Crucii înseamnă un angajament al omului faţă de persoanele Sfintei Treimi spre renuntarea la patimi, cum si înaintarea împreună cu Hristos spre ïnviere si spre desăvârsire  în comuniune cu Sfânta Treime.

 

            În Biserica romano-catolică semnul Crucii se face cu toată palma ; se atinge întâi umărul stâng, apoi cel drept, sugerând trecerea de la nefericire si rău la mărire si bine ; iniţial catolicii se închinau ca si ortodocsii, lucru menţionat de papa Inocentiu al III-lea ( 1216 d. Hr).

Mai nou, semnul Crucii e făcut de catolici numai peste faţă cu degetul mare, celelalte fiind tinute în palmă.

            Protestantii respectă Crucea, dar nu se înseamnă cu ea ; neoprotestantii nu o venerează.

            Semnul Crucii e un act de cult accesibil oricărui crestin ; el nu trebuie făcut superficial si în grabă. Cinstind Crucea, crestinii adoră pe Cel răstignit pe ea.  Sf.Ioan Gură de Aur îndemna : « înconjurati copiii din fragedă pruncie cu armele duhovnicesti si învătati-i să se pecetluiască cu semnul Crucii pe frunte ; înainte să-l poată face ei însisi cu mâna lor, pecetluiti-i voi cu semnul Crucii ».

 

            Zile de cinstire a Sfintei Cruci ( toate sunt zile de post) :

  • Miercuri si vineri ( amintesc de vânzarea si patimile Mântuitorului) ;
  • 1 august (scoaterea sf. Cruci) ;
  • 14 septembrie ( Înăltarea sf. Cruci);
  • Duminica a treia din Postul mare.