11. De ce exista astazi mai multe biserici?

    La început Biserica a fost una, chiar daca era organizata pe neamuri. Unitatea Bisericii a început sa fie amenintata prin aparitia ereziilor si prin abaterile de la disciplina canonica, ducând la schisme.  Cuvântul « erezie » vine din grecescul hairesis care înseamna « alegere », « preferinta ». În sens crestin, denumirea se refera la o anumita învatatura  scoasa din contextul ei , interpretata în mod preferential si transformata în doctrina de baza pentru o anumita grupare religioasa, care astfel intra în contradictie cu doctrina oficiala a Bisericii. În Biserica au aparut erezii înca din secolul I. Ele au fost combatute prin sinoadele ecumenice si locale. Unele erezii au disparut, altele au ramas pâna astazi, constituindu-se în secte ( grupari religioase aparute în jurul ereziei adoptate). Cuvântul « schisma » vine din grecescul «  schizo » ( a rupe, a sfâsia) ; e vorba de separarea disciplinar-canonic a unei parti dintr-o Biserica. Sa trecem în revista principalele momente ale separarii Bisericilor :

  • Anul 451- separarea de ortodoxie a unor parti din Bisericile Orientului Apropiat, numite pâna azi « necalcedoniene, pentru ca nu au acceptat formula dogmatica a sinodului din Calcedon, potrivit caruia în persoana Mântuitorului Hristos sunt doua firi : una divina ( a ipostasului Logosului lui Dumnezeu- Fiul lui Dumnezeu), existenta din veci, si alta umana (asumata de Fiul lui Dumnezeu din Sfânta Fecioara Maria). Aceste doua firi sunt unite în mod neamestecat si neschimbat, neîmpartit si nedespartit, prin urmare lui Hristos i se acorda o singura închinare, deodata ca Dumnezeu si Om desavârsit.
  • Anul 1054 – separarea Bisericii Romei (care îsi va spune mai târziu « romano-catolica ») de cea din Constantinopol (care îsi va spune « ortodoxa »)
  • Prima jumatate a secolului XVI- aparitia Bisericilor reformate sau protestante ( rupte din Biserica romano- catolica) prin Luther (1517), Zwingli (1522), Calvin (1541).
  • Anul 1534- biserica Angliei se separa de Roma, devenind Biserica nationala sub conducerea regelui (Biserica anglicana)
  • Anii 1698-1701 din ratiuni politice, o parte a Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania accepta unirea cu Roma, aparând Biserica unita sau greco- catolica

« Schisma cea mare » cum a fost numita separarea Bisericii de la Roma de cea din Constantinopol, a fost rezultatul unor conflicte politice si religioase :

  • Cresterea autoritatii scaunului patriarhal de la Roma, mai ales dupa caderea ultimului împarat roman (476),  în fata episcopilor occidentali , fapt care a dus la elaborarea doctrinei primatului papal ;
  • Acordarea titlului de « patriarh ecumenic » patriarhului Constantinopolului Ioan al IV-lea  ca raspuns la primatul papal ;
  • Încalcarea de catre patriarhul Constantinopolului a teritoriilor  aflate sub jurisdictia Romei (sec. VIII) si de catre episcopul Romei a teritoriilor aflate sub jurisdictia Constantinopolului (sec. IX ) cu concursul împaratuluiLeon Isaurul si, respectiv, al lui Carol cel Mare
  • Conflictul dintre papa Nicolae I ( 858-867) si patriarhul Fotie (847-858 ; 867-877)
  • Inovatiile dogmatice, canonice si cultice ale Romei : primatul papal, adaugarea lui Filioque ( purcederea Duhului Sfânt side la Fiul) în Crez, folosirea azimei la Sfânta Liturghie în locul pâinii dospite începând din sec. VII
  • Diferentele de mentalitate între Apus si Rasarit : rasaritenii îi considerau pe apuseni barbari, apusenii îi dispretuiau pe rasariteni pentru neputintele lor pe plan politic

La sinodul din Constantinopol, anul 1054, în loc sa se aplaneze conflictele, ele au crescut, încât cardinalul humbert, seful delegatiei papale, a depus pe sfânta masa a bisericii Sfânta Sofia, în ziua de 16 iulie, actul prin care patriarhul de C-pol , clericii si credinciosii sai erau excomunicati. La 24 iulie patriarhul ecumenic rosteste si el anatema asupra Bisericii Romei. Daca initial excomunicarile nu vizau decât persoanele implicte în acele neîntelegeri, ulterior efectul lor s-a extins si asupra Bisericilor din apus si din rasarit, aflate în sfera de influenta a celor doua centre.

 La 7 decembrie 1965, patriarhul ecumenic Atenagora I si papa Paul al VI-lea au ridicat reciproc anatemele din iulie 1054, iar din 1979 a început între cele doua Biserici un dialog teologic prin care urmareste refacerea unitatii Bisericii.

 

Specificul doctrinar catolic :

 

Elementele doctrinare prin care Biserica Romano-Catolica se deosebeste de cea Ortodoxa si care mentin schisma între cele doua Biserici, sunt urmatoarele :

  • Primatul papal-  idee potrivit careia episcopul Romei ar avea jurisdictia asupra tuturor Bisericilor ; Bisericile Ortodoxe ar putea sa-i recunoasca papei un primat de onoare, dar nu unul de jurisdictie
  • Filioque- adaosul interpolat în Crez ( Purcederea Duhului Sfânt si de la Fiul)
  • Impartasirea cu pâine nedospita ( azima) în locul celei dospite, si doar cu Trupul , si nu si cu Sângele Mântuitorului ( pentru laici)
  • Purgatoriul – învatatura potrivit careia între iad si rai ar exista un « loc » curatitor
  • Infailibilitatea papala- ideea potrivit careia papa, atunci când proclama o dogma  ex cathedra, vorbeste fara greseala
  • Imaculata conceptie a Maicii Domnului ( învatatura potrivit careia Maica Domnului a fost zamislita fara pacatul stramosesc ; în felul acesta Maica Domnului este scoasa din opera rascumparatoare a lui Hristos)
  • Celibatul preotilor

 

Specificul doctrinar protestant :

 

Protestantismul se deosebeste de catolicism si ortodoxie prin urmatoarele puncte doctrinare :

  • Mântuirea se realizeaza numai prin credinta (sola fide) si prin har ( sola gratia), care se da în mod gratuit omului de catre Dumnezeu , excluzând necesitatea faptelor bune ;
  • Predestinatia : Dumnezeu ar fi predestinat pe unii la iad si pe altii la rai, indiferent de comportamentul lor, deci fara nici un temei ;
  • Biserica este invizibila, ceea ce înseamna ca nici ea si nici sinoadele ecumenice nu sunt infailibile
  • Respingerea ierarhiei bisericesti de traditie apostolica si proclamarea preotiei universale ; astfel protestantii nu au preoti, ci numai pastori ( experti în materie religioasa), care prezideaza adunarile de cult ;
  • Accepta doar doua Taine : Botezul si Euharistia adica împartasirea exclusiv comemorativa cu pâine si vin, dar nu accepta transformarea acestora în  Trupul si Sângele lui Hristos ;
  • Neacceptarea Traditiei  ca a doua cale de transmitere a Revelatiei, singura cale acceptata fiind Scriptura
  • Crezul cu adaosul catolic Filioque ;
  • Neacceptarea cinstirii Maicii Domnului, a îngerilor, a sfintilor, a Crucii ca obiect de cult, a icoanelor, a moastelor ;
  • Refuzul cultului mortilor

 

Pr. Stefan Fotache