07. Despre pacat. Felurile pacatelor

  

Păcatul este călcarea cu deplină ştiinţă şi cu voie liberă, prin gând, cuvânt sau faptă, a voii lui Dumnezeu. Pentru că voia lui Dumnezeu se arată în legile Sale, păcatul se mai numeşte şi fărădelege. Rădăcina păcatului stă în poftă:"Nimeni să nu zică atunci când este ispitit: de la Dumnezeu sunt ispitit...ci fiecare este ispitit când este tras şi amăgit de însăşi pofta sa. Apoi pofta zămislind, naşte păcat, iar păcatul odată săvârşit aduce moarte"(Iacov 1, 13, 15). Dacă pofta se întăreşte în sufletul omului, fără a fi alungată, ea îl ispiteşte pe om. Din pofta întărită se naşte păcatul care aduce moartea. Ispita este îndemnul la păcat. Ispita poate veni:

a) dinăuntru ( este provocată de pofta trupului (mâncare, băutură, desfrânare), de pofta ochilor (bogăţie) şi de pofta inimii( trufie, mândrie);

 b) din afară: de la diavol şi de la lume. Sfântul Apostol Petru i-a zis lui Anania care ascunsese o parte din preţul unui câmp vândut:" Anania, de ce a umplut satana inimă ta, ca să minţi tu Duhului Sfânt?" Diavolul ne înşeală prezentându-ne în locul binelui adevărat un bine înşelător şi pierzător de suflet. Apoi oamenii răi aţâţă în alţii felurite pofte păcătoase prin cuvinte ori fapte.

Ispitele pot fi biruite prin:  

  • rugăciune:"rugaţi-va, ca să nu intraţi în ispită" (Luca 22, 40)
  • luptă cu curaj: " staţi împotriva diavolului şi va fugi de la voi" (Iacov 4,7), apoi trebuie eliminate ocaziile de a păcătui.

Păcatele sunt uşoare şi grele. Afară de Mântuitorul şi Fecioara Maria, toţi avem păcate uşoare. Sfântul apostol Ioan zice: "dacă zicem că păcat nu avem, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi" ( I Ioan 1, 8). Păcate uşoare sunt acele păcate prin care creştinul se abate uşor de la legea morală dintr-o slăbiciune a voii şi a cunoaşterii sale. Ele trebuie şterse prin spovedanie şi pocăinţă.

Păcatele grele sunt acelea prin care cineva săvârşeşte lucruri interzise de poruncile dumnezeieşti ( vezi Decalogul). Păcatele grele se mai numesc şi păcate de moarte. Păcatele grele sunt de trei feluri: 1. capitale; 2. împotriva Duhului Sfânt; 3. strigătoare la cer.

Păcatele capitalesunt: mândria, iubirea de argint, desfrânarea, invidia, lăcomia, mânia, lenea

Păcatele împotriva Duhului Sfântsunt cele care se îndreaptă împotriva credinţei, nădejdii şi a  dragostei. Ele sunt:

  • împotrivirea faţă de adevărul dovedit al credinţei creştine (ex.: cei cărora le place să păcătuiască. pentru că credinţa creştină îi opreşte, ei se leapădă de ea).
  • încrederea nesocotită în bunătatea lui Dumnezeu (cel ce crede că Dumnezeu îl va ierta neîncetat, ori cel ce crede că se poate mântui numai prin credinţă, fără a face şi fapte bune - Iacov 2, 26).
  • deznădejdea în mila lui Dumnezeu ( cei care cred că nu mai pot fi iertaţi pentru numeroasele şi grelele păcate săvârşite, şi nu încearcă să se îndrepte, ci păcătuiesc mereu - ex. Iuda).
  • invidierea aproapelui şi neîndrumarea celor rătăciţi pe calea cea bună.
  • nepocăinta până la moarte

Strigătoare la cersunt păcatele care tind a nimici imboldurile puse de Dumnezeu în firea noastră. Ele sunt atât de grele, încât der o răsplată de la Dumnezeu chiar în lumea aceasta. Ele sunt făcute cu premeditare şi dovedesc o rea voinţă. Ele sunt: uciderea cu voie, sinuciderea, înrobirea, războiul de pustiire, lovirea în cinstea aproapelui ( ucidere morală), sodomia, avortul, asuprirea văduvelor, orfanilor şi a săracilor, oprirea plăţii lucrătorilor, falsificarea bunurilor de consum, batjocorirea părinţilor.

Putem fi părtaşi la păcatele altora?Da: când cerem (sfătuim) altora să păcătuiască (Matei 2,16), când suntem de acord cu nedreptatea, când tăcem şi nu înfruntăm pe cel ce greşeşte (Pilde 29,24), când ascundem şi apărăm pe păcătoşi (Luca 11, 47-48), când dăm prilej de sminteală spre păcat (Luca 22, 3-6).  

           Păcatele moderne

      Fumatul şi drogurile sunt forme de sinucidere lentă; prin ele se încalcă porunca " Să nu ucizi!", deci sunt păcate. Transplantul de organe dacă se face pentru salvarea unei vieţi iar organul respectiv a fost prelevat de la o persoană decedată, nu ete păcat. În schimb, inseminarea artificială a femeii nu este acceptată de Biserică; este recomandata adopţia. Sf. Ioan Gură de Aur spunea: "părinte nu este cel ce naşte, ci cel ce creşte un copil".

Preot Stefan Fotache