03. Cunoasterea lui Dumnezeu în împrejurarile concrete ale vietii. Atributele lui Dumnezeu.

 

Parintele Dumitru Staniloaie spunea ca fiecare om Îl poate cunoaste pe Dumnezeu în împrejurarile concrete ale vietii. Astfel putem ajunge la aceasta cunoastere prin actiunea providentiala a lui Dumnezeu, prin care fiecare este condus în toate împrejurarile vietii sale, prin purtarea de grija a lui Dumnezeu, Care uneori ne daruieste unele bunuri, iar alteori ne priveaza în chip pedagogic de ele. Apoi Îl cunoastem pe Dumnezeu în diferite împrejurari, în solicitarile semenilor, în încercarile ce vin asupra noastra, în mustrarile constiinteipentru greselile savârsite.

În acest fel, cunoastem practic bunatatea, puterea, dreptatea, întelepciunea, si marea rabdare a Lui cu noi, cum si grija Lui fata de noi ori planul Lui cu noi. Îndeosebi împrejurarile grele produc în noi o sensibilizare pentru viata religioasa : « Întru necazul meu catre Domnul am strigat si m-a auzit » (Ps. 119,1). În asemenea situatii Îl experimentam pe Dumnezeu ca pe o Persoana atotbuna, care nu ramâne indiferenta la necazurile noastre. Deseori, pentru ca nu folosim darurile pe care le-am primit de la Dumnezeu si pentru altii, purtându-ne nemultumitor, nerecunoscator fata de El, Dumnezeu ne ia aceste daruri. Sf. Nicodim Aghioritul spune ca « Dumnezeu foloseste mijloace de constrângere si smerire când omul începe sa se încreada în sine. Atunci îl aduce la cunoasterea de sine. »

Pe Dumnezeu Îl cunoastem  si în solicitarile semenilor nostri. În fiecare om ne întâmpina de fapt Hristos, solicitându-ne ajutorul( Matei 25,35-45). Mâna întinsa a saracului este de fapt mâna lui Hristos, vocea lui- vocea lui Hristos, suferinta lui e suferinta lui Hristos pentru toate madularele Sale, pe care noi o prelungim. În toate împrejurarile vietii Dumnezeu coboara la noi, ni se face cunoscut, ni se adreseaza.

Atributele lui Dumnezeu

Atributele sau însusirile lui Dumnezeu sunt proprietati reale ale fiintei dumnezeiesti prin care Dumnezeu se manifesta în lucrarile divine, si anume în : creatie, providenta, mântuire, sfintire, judecata, desavârsire. Facem precizarea ca noi nu cunoastem toate atributele lui Dumnezeu, ci numai pe cele care ne-au fost descoperite ; fiinta lui Dumnezeu este nemarginita si nepatrunsa în sine.

Atributele divine sunt :

-naturale saufizice, specifice firii dumnezeiesti absolute si infinite ;

-intelectuale, specifice cunoasterii dumnezeiesti ;

-morale, specifice vointei divine.

 În cele ce urmeaza sunt explicate câteva dintre aceste atribute.

Atributele naturale :

  • Aseitatea = existenta de la sine sau independenta absoluta a lui Dumnezeu

înseamna- negativ -ca El nu este conditionat de nimeni exterior Lui si- pozitiv - ca are în sine însusi cauza  si totul pentru a exista. Dumnezeu este fiinta perfecta, El conditioneaza totul. Însusi Dumnezeu îsi descopera numele : « Eu sunt cel ce sunt… Cel ce este… acesta este numele Meu… »( Iesire 3,14-15) ori « Eu sunt Alfa si Omega, Cel ce este, Cel ce era si Cel ce vine, Cel dintâi si Cel de pe urma, începutul si sfârsitul »( Apocalipsa 1,8 ; 22,13)

  • Spiritualitatea  = însusirea lui Dumnezeu de a fi spirit, deci nematerial,

simplu, nevazut, liber, substantial, perfect, rational ; « Duh este Dumnezeu, si cel ce se închina Lui se cade sa i se închine în duh si în adevar »( Ioan 4,24).

  • Atotprezenta sauomniprezenta  exprima independenta Lui Dumnezeu în

raport cu spatiul si prezenta Sa peste tot, ca Singurul Care este necuprins, imaterial, spiritual si absolut. « Unde voi fugi de la fata Ta ? De ma voi sui în cer , Tu acolo esti ; de ma voi pogorî în iad, Tu si acolo esti ! De voi zbura pe aripile zorilor si ma voi muta la marginile marii, si acolo ma va povatui mâna Ta si dreapta Ta ma va sprijini » (Ps. 138, 6-9)

  • Vesnicia afirma  independenta absoluta a lui Dumnezeu fata de orice limita ori

 succesiune temporala. Dumnezeu nu este supus timpului, dar timpul îi este supus lui Dumnezeu, ca orice creatura.« Mai înainte de a se naste muntii si de a se forma pamântul si lumea, din vesnicia vesniciilor, Tu esti Dumnezeu,… caci înaintea ochilor Tai mia de ani este ca ziua de ieri ce a trecutsi ca o straja de noapte. »( Ps 89,2,4) ori, cum spune sf. Petru : « o singura zi înaintea Domnului este ca o mie de ani si o mie de ani ca o singura zi »(II Petru 3, 8)

  • Atotputernicia exprima nemarginirea puterii lui Dumnezeu. Astfel gasim în

V.Testament : « Eu sunt Dumnezeu cel Atotputernic » (Facere 17 ,1 ; 28,3 ; 35,11), « Este oare ceva cu neputinta la Dumnezeu ? » (Facere 18, 14) iar în N. Testament gasim : «  La Dumnezeu nimic nu este cu neputinta » (Luca 1, 37- ori text asemanator la Matei 19, 26). Fericitul Augustin zicea : «  Dumnezeu este Dumnezeu prin puterea Lui » iar sf. Ioan Damaschinul întareste zicând : «  Dumnezeu poate câte vrea, dar nu vrea câte poate ; caci poate pierde lumea, dar nu vrea ».

Atributele intelectuale :

  • Atotstiinta este cunoasterea totala si desavârsita a lui Dumnezeu. Dumnezeu

 cunoaste trecutul, prezentul si viitorul, , se cunoaste pe Sine si toate cele din creatie, peste limita de timp si spatiu. Dumnezeu «  stie toate » (I Ioan 3,20) ; « El vede pâna la marginile pamântului si îmbratiseaza cu ochii tot ce se afla sub ceruri » (Iov 28, 24).

Daca Dumnezeu cunoaste si viitorul, aceasta nu înseamna ca libertatea omului este anulata. Cunoasterea de dinainte a unui lucru nu este si cauza lui, dupa cum un medic poate sti dinainte ca cineva se va îmbolnavi sau va muri, însa prin aceasta el nu devine cauza bolii sau a mortii. Dumnezeu stie ce vom face, « dar ceea ce vom face noi nu-si are cauza în Dumnezeu, ci în vointa noastra libera » (Sf. Ioan Damaschin). Cunoasterea lui Dumnezeu fiind independenta de timp, El vede faptele noastre viitoare ca si cum ar fi prezente si fara a restrânge libertatea celui ce le savârseste.

  • Atotîntelepciunea. Dumnezeu cunoaste cele mai bune mijloace în vederea

atingerii celor mai bune scopuri. Atotîntelepciunea apare ca premisa a atotputerniciei, iar atotatotputernicia ca factor realizator al planului întelepciunii. Atotputernicia reprezinta aspectul practic al atotîntelepciunii, al intelectului dvin, iar întelepciunea pe cel teoretic al îndeplinirii. Gasim în :

Vechiul Testament : « Domnul a facut cerul cu puterea Sa, a întarit lumea cu întelepciunea Sa si cu priceperea Sa a întins cerurile »(Ieremia 10, 12) ;

Noul Testament : « O, adâncime a bogatiei si a întelepciunii si a stiintei lui Dumnezeu ! Cât sunt de nepatrunse judecatile Lui si cât de neurmate caile Lui !… Pentru ca de la El , si prin El si întru El sunt toate ».( Rom. 11, 33-36)

            Atributele morale

  • Libertateaabsoluta este subînteleasa în aseitatea lui Dumnezeu, ca o forma de

manifestare a independentei absolute dumnezeiesti :  « Dumnezeul nostru în cer si pe pamânt rânduieste toate câte voieste » (Ps 113, 11)

  • Sfintenia este acordul desavârsit al vointei lui Dumnezeu cu fiinta Lui care

 este binele. ( sfintenia lui Dumnezeu = armonia deplina între bine si voia dumnezeiasca). În raport cu omul, sfintenia divina este originea si tinta suprema a legii morale. Legea morala pe care am primit-o de la Dumnezeu trebuie urmata cu vointa hotarâta si fara abateri, ceea ce înseamna acord neîntrerupt între vointa si bine, adica sfintenie. A urma calea sfinteniei, înseamna a fi « urmatori lui Dumnezeu ca niste fii iubiti » (Efes. 5, 1), caci scris este :  «  fiti desavârsiti, precum Tatal vostru cel ceresc desavârsit este » (Matei 5, 48) .

  • Iubirea este atributul prin care Dumnezeu  îsi revarsa sub diferite forme

 bunatatea asupra creaturilor ; fata de oamneni, iubirea lui Dumnezeu se manifesta în diferite forme : dar, milostivire, rabdare, îndurare, blândete, etc. Celor care aleg calea credintei adevarate, Dumnezeu le împartaseste bunuri spirituale deosebite, ducatoare la mântuire, la fericire : « Daca paziti poruncile Mele, veti ramâne întru iubirea Mea  dupa cum si Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramân întru iubirea Lui » (Ioan 15, 10), spune Mântuitorul Iisus.

  • Dreptatea lui Dumnezeu este vointa permanenta de a da fiecaruia ceea ce i se

cuvine. Dreptatea divina are doua aspecte : de rasplatire si de pedeapsa. Dumnezeu este nepartinitor, El « nu cauta la fata omului » ( Rom. 2 , 11)

Pr. Stefan Fotache